ANTICAMERA D.

joi

Mă situez la gală distanță între palma mea dreaptă și palma mea stângă.

✝

luni

Amintiri din paradis ***

Ma ascult. Ma privesc în oglinda. Și ma desprind doua palme deasupra frunzelor. Ma desprind . Dacă asta nu o sa ne ridice, nu știu ce ar mai putea sa ne salveze..

Cheia: ... niște suflete captive într-un vis frumos, dar lipsit de carne, lipsit de umbre.

duminică

I asked my father

I asked my Father…

I said, Father

Take my hunger, Father…

He gave me only a stone.

Take my fears, Father…

He gave me a serpent alone.

Take my sorrow, Father…

He showed me a graveyard cold.

I asked Him, I begged Him,

Take my cowardice, Father…

He baptized me in fire…

I asked Him, I pleaded,

Take this pain away…

He gave me an earthly cross

Almost to bear.

I asked my Father, Father…

Take my loneliness, take it all!

He gave me this name,

He gave me this song,

And in this song,

I find where I belong.

I asked my Father…

Change it all, make it new…

But He gave me a song,

a voice to get me through.

I asked for freedom,

I asked for light…

But He gave me the music

to fight the night.

Stone, serpent, graveyard, fire, cross…

Each one a shadow, each one a loss…

But in the echoes of His giving,

I found a reason for living.

I asked my Father, Father…

Take my loneliness, take it all!

He gave me this name,

He gave me this song,

And in this song,

I find where I belong.

I asked my Father…

Change it all…

He gave me a song…

And in this song,

I'm home...

sâmbătă

O-ul

...e aproape ca o amintire. Nu știu nici cum mi-au venit versurile.

[Re]Trăiesc insa, o experienta la limita dintre Hotare. Când conștiința mea era în continuă expansiune.

E tot ceea ce simt atunci când conturul acestor palme se prelungesc într-un vis tot mai clar.

joi

Valul

Am senzația că timpul nu mai are răbdare . Totul se întâmplă instant. Copleșit sunt.luat de val.mă las dus. Și nu știu dacă mă va izbi de stânci sau ma vă arunca pe țărm.

luni

Final fericit

E timpul celui de al cincelea anotimp. Și fiul risipitor s-a întors in bratele Tatălui. Și toți doisprezece ne-am așezat la masa. Și masa a început sa se ridice o data cu noi la Cer.

Atunci am ieșit afara. Lumina becului, vocile lor de bucurie pe fundal. Am ridicat privirea. Și a început sa ningă... Știam ca asta e momentul... Ăsta e momentul prin care vom intra în eternitate. Și eu...vocea naratorului.

duminică

De dragoste [genealogic]

Ma doare piciorul tăiat
al lui bunicu
Am turnat bere și țuica
Sa îmi amorțească
tălpile
Dar piciorul tot ma doare
L-am înțepat cu venin
de albine
Și i-am dat cu alifie
Chinezeasca
Dar nimic, el tot ma doare.
Când l-am deshumat
Dormea
Cu piciorul meu in brațe.
*
Ma doare piciorul

stâng
Ce bine e sa fiu conștient
De piciorul meu
stâng
Și Durerea asta
începe sa existe ca o măsea
indiferentă

La voința mea
Ca niște cuvinte care

își fac de cap
Care vor sa își exprime
independența.

*

Și nu mai controlez
Nimic...
din această durerea

nici măcar

dragostea

care mă stăpânește...

luni

Anticamera D.

Majoratul. 🎉

Copilul a crescut, a venit momentul sa își ia zborul.

***

Concert pentru Îngeri și Flori

duminică

OU.ZE.NE.

Privesc la acest ou
un Ou.Ze.Ne.
Privesc la acest nor,
Un înger
Privesc prin tine,
Iubire.

Și O-ul levitează...
Și eu...
pe o masă de operație.
Și tu...
într-o mașină pe A2

Privește aceste tentacule,
prelungirea minții

noastre
În continuă expansiune

Și O-ul levitează...
Și eu...
pe o masă de operație.
Și tu...
într-o mașină pe A doi.

Privește aceste degete,
Un salt
în conștiința noastră
carnivoră.

Și O-ul levitează...
Și eu...
pe o masă de operație.
Și tu...
într-o mașină pe A2.

Le-vi-tea-ză...
Le-vi-tea-ză...

miercuri

Viața

[rezumat]

***

luni

Over the sea

Birds teach me to fly
Over the sea.
Stones teach me to fall
Into the cliff.
Love teaches me to dance
’Cause I don’t know,
I don’t know how it feels
To die…

So…
Teach me to fly, teach me
To dance,
Teach me to fall and teach me
To die…

Stars inside my deep wells,
Dolphins in the Black Seas,
Dreams inside my head,
Show me the way…
Show me the way…

To the shores where people
Sing and dance,
To the shores where angels
Become,
Become more than bones
And flesh.

Birds teach me to fly,
Stones teach me to fall,
Love teaches me to dance,
’Cause I don’t know,
I don’t know how it feels
To die…**

Concert pentru îngeri și flori

Se spune ca îngerii sunt mesagerii noștri. Nu e adevarat. E tocmai invers. Noi suntem trimișii. Noi aducem veștile. Noi, oamenii... Noi am fost trimiși în prima linie.

întâmplare ?

Ascultam la asfințit Înger păzitor , un poem mai vechi. Eram cu fața spre mare, cănd soarele își dădea ultima suflare . Cineva s-a apropiat și m-a întrebat ce ascult.

Tocmai începea alt poem și i-am dat sa asculte, în premieră. Am fost impresionat sa vad cum ochii ei lacrimau ușor. Mi-a spus ca și ea scrie poezii.

Ma gândesc cu durere... Cumva, soarta poetului e soarta Sfântului damnat. Bucuria lui mereu umbrita de păcat. Și totuși, măcar de ar fi păcatele lui, ci nu ale unei Lumi.

duminică

ninge, uite cum ninge

Când mă gândesc ca mai mult de jumătate din oamenii de pe acest pământ nu știu ce e iarna, ma simt atât de norocos. Sa ai in tine dimensiunea intinderilor albe, sentimentul infinit al vieții și al morții.

Și mai ales sa te ridici o data cu fiecare fulg de zăpadă. Asta ma face mai sensibil și îmi da un avantaj. Nu exista nostalgie mai mare. Așa că pregătesc un albumul care va vedea lumina poate înainte de Crăciun.

luni

Din paradis [nostalgia]

Bjori ofiliți

fețele de mese pătate
de vin
paharele goale...

Nostalgia asta,

Doamne

este

insuportabilă.

Dă-ne timpul inapoi
Leaga-ne

in dans de Zorbă
Fără început și fără sfârșit.

Să cântăm iar

bucuria
Mântuirii Tale...

vineri

Font:parisienne

***

Păpusica Mea

miercuri

Sexual healing

Când te apleci...
ma-nebunești
In onduiri...
pe ziduri reci
Mai aproape...
îmi șoptești
Cu tocu-mi bați
in palme o
cruce de carne
ispita-i caldă
Respirația ma taie
cu sfârcuri reci
mi-acoperi ochii
Scrajnesc din dinti
Tu doar te joci
Și când te-apuc
Te departezi
Ma-nebunești
In onduiri
Pe ziduri reci.
Și-apoi mă-înțărci
Cu genunchiul
Cu bratul și obrazul
Sa te ghicesc

sa îți citesc cu buzele

pe pântece
respirația grea

Sa mă închizi

In cochilia palmelor

Când te sărut ...

tu te retragi ca valul

între coaste

și te respir ca-n prima zi

când încă

nu se desprinse buzele

din buze.

marți

Extaz muzical

Unduiri de coapse ... Refren
urechea mea ...respira greu
șoapte fierbinte...limbi de foc

Șuvițe pe buze...sărutul
Picuri de miere... Degete
in ritmul bașilor... Curg-în-rai
Spre adancimi....necunoscute
Ramai acolo....ramai acolo...
Inimă stai ...respiratie te tai
Momentul e plin, momentul e Divin
extaz muzical ... înălțarea
căderi și piruete...e nașterea
Conturul bratelor albe.... dispare ...
vioara se arcuieste ...corzile se rup
Mâna cade...la marginea apei
Totul se învârte... cearceafuri

Ziduri reci... perne moi

Totul se oprește ... E ora zece
Mașina de spălat... și frigiderul...

și secunda... Bătută in cui...

în palma mea...în palma ta...

joi

Nu fac altceva decât sa ma ascult.

miercuri

Unele versuri sunt scrise pentru hârtie . Dar când le pun pe muzică ~~parcă~~ devin tridimensionale.

Jurnal

Am reușit sa fac duș. După trei zile si trei nopti în care abia ca am ieșit din casă. Febra creației încă e acolo.

Acum ma uit ca un demiurg în ziua de Sabat la ce-a ieșit. Totul e bine.

După ce am închis o etapa cu proza realist fantastică , credeam ca mi-am îndeplinit menirea. Se pare ca nu am spus tot.

Sfârșit de August

Sfârșit de August,
binecuvintează roșiile
în piețe
Vinetele, ardeii și fagurii
de miere
Sfârșit de August
Încearcă-ne norocul serilor

de vară

în strănutul de ambrozie

În grăunțe de polen.

Sfârșit de August,

ești începutul unei amintiri
Cu trei răsărituri

de Sori.

Du-mă in adancimea Sinelui - si am pierdut orice simt practic.

marți

Du-mă fericire in sus!

Ce privilegiu sa pot da glas muzicii din mine, sa nu ma mai simt mai prejos de trăirile mele din lipsa de cuvinte. E un mare privilegiu. Și nu exista bogăție mai mare, decât sa privesc în mine. La cel ce am fost înainte de a fi.

Hint

Cuvântul cheie este palme. Search it.

luni

Am sa te învăț cum sa îți pui trăirile

pe repeat .

***

Note

Ceea ce a reușit psihologia moderna [era nevoie] a fost sa interiorizeze răul, sa îl aducă undeva din afară noastră în noi. Nu mai era un drăcușor care sa ne spiteasca, ci impulsurile noastre primare.

Astfel rău e în fiecare ca o forță latentă. Prezent chiar și în omul Sfânt care si-a reprimat prin asceză acest potențial. Experimentele lui Filip Zimbardo, Milgram, Hanna Arendt, Jung au demonstrat ipoteza asta.

Și totuși, chiar dacă răul poate fi explicat, el nu e de natură psihologică. La fel cum nici dragostea nu poate fi explicata doar prin formule chimice sau complexul de atașament, pur determinism.

Exista în aceste forte o dimensiune transcendentală care nu poate fi explicata prin rațiune. Pentru ca rațiunea are limitele ei. Și atunci, pe lângă psihologie, intervine dimensiunea spirituala a contrariilor. Liberul Arbitru.

Elohim

Ma tem ca vom trece plin Valea Umbrelor, altfel nu îmi explic Lumina care se naște în noi. Ca orice naștere, există dureri și riscuri. Pentru ca unde e multă durere e și mult Har Divin.

Încă din pandemie a început sa fie tot mai evident acest război între două forțe nevăzute. Putem acum sa dam glas iubirii sau poate sa potențam forțele distrugerii.

Limitele noastre au fost dezlegate. Vom cunoaște sublimul sau decăderea?

"Suntem în zi, suntem în tine, Elohim".

L. Blaga

duminică

Lehliu Gară

Mereu am găsit o atracție aroape morbidă pentru mahalale.

Aici,

tristețile mele nu mai au nevoie sa fie înțelese

sau justificate, ci pur și simplu

trăite.

Până și tusea e productivă. Numai poetul

stă și visează ...

sâmbătă

Soare pentru orbi ca mine

Soare Eu și Soare Tu

Real

Uneori îmi vine sa ma închid în Anticamera cu zilele, atâta trăire am strâns în mine! Și nu as vrea sa fiu copleșit de acest foc, pentru ca totuși, trebuie sa îmi plătesc facturile, sa fac duș și sa mănânc din când în când.

vineri

Note

Cele mai multe versuri nu sunt făcute pentru a fi cântate. Ele trebuie să fie ~~recitate~~ rostite. A rosti însemna a întemeia.

Pâinea noastră

Copilul dumneavoastră mănâncă litere. Asa am fost prezentat la ședințele cu părinții. Da, îmi plac literele, cuvintele , ma entuziasmează atât de tare încât îmi vine sa mănânc un punct, o virgula, un i din inimă .

marți

Noapte albastra

Ma îmbăt, nu de vin, ci de sentimentul acesta al regasirii înainte de termen. Ne-am îmbrățișat, ne-am felicitat și ne-am iertat. Am trecut împreună prin această Lume. Și am ieșit învingători. Fiecare interpretandu-si rolul magistral. Si nu exista altă scenă, decat cea a sufletului meu îmbătat de acesta dragoste.

luni

Script-uri

O fotografie încremenită timp de 35 de ani. Dintr-odată ne relaxam mâinile, brațele și zâmbim ușurați ca fotograful a apăsat pe tragaci. Pentru ca 2025 e anul in care vrăjile au fost dezlegate.

sâmbătă

cu fiecare orgasm suntem tot mai aproape

Near death experience

Inimo

marți

Mica zeitate

Bunica cu ochii de azur & Casa de Oaspeti

Sfântul Nicolae

joi

Psalm (de mulțumire)

.mulțumesc

Doamne.

pentru viata mea

.simplă

ca am un televizor

.plat

și un frigider

.defrost

.multumesc

pentru iubirea

.ta

nici prea mare

dar nici

.mica

pentru centrala

de .7 ani

ieșită din garanție

și mai ales

.multumesc

pentru reducerile

de seara

My way

Mă strecor prin viață
asa cum se strecoară
scuterul printre mașini.
Nu vreau nici mai mult
nici mai puțin.
Average.
Trebuie sa ajung la media
iubirilor mele.
Și viata asta
nu e lipsita de sens.
Ba din contra.
În mine exista energia
unui tsunami.
Toate valurile mele sunt
interioare.
Numai un Elefant poate simți
dezastrul unui cutremur
în larg.
Sunt mediocru.
Adică rapoartele mele chimice
s-au maturizat,
fără sa lase tatuaje
infantile, penibile,
clasice.
Certurile mele
nu mai sunt nici cu destinul,
nici cu Dumnezeu.
Nici măcar cu autoritățile.
Încerc doar sa găsesc un loc
de parcare.
Un loc în care sa nu îmi iau
amenda.
Cer prea mult de la viața?

luni

de dragoste

Sunt lucruri care nu au valoare

decât pentru mine.

A mai trecut un an pământean în Galaxia

Calea Lactee.

Îmi împlinesc existenta la 149,6 mil. de km

distanță de Soare.

Un review e necesar,

oare cum mai stau cu fericirile?

duminică

IO2037

Imi port iubirile

la piept

ca un veteran după

un război

civil

lung și dureros.

joi

Eu priveam & Dumnezeu

E bine,

mi-a spus, sa lași OM-ul

sa treacă.

Porumbeii zburau când

Omul trecea...

Și odată cu el trecut-au și anii

pe care

Iată, acum îi cara cu greu

în spate...

***

miercuri

Publicitate

Nu vrem blugi, nu vrem banane, vrem

pepene galben.

marți

forme de viață*

pline*

K2

Kit reparație bara mașina:
129 de lei.
Mama mi-a văzut azi dinții.
M-a întrebat: Sunt ai tai?

Originali ?!?

Nici nepoatele nu m-au crezut

deși
mă mai văzuseră zâmbind
și ieri.
2025 reginele sunt marcate
albastru

Ți-ai luat mașină electrica?

Nu,

doar am rămas fără baterie.

Banalitata acestei zile este aproape

Heideggeriana.

Ma simt la fel de împlinit ca și cum

as fi urcat pe K2.

duminică

AI

o Inteligenta

nu poate trai în locul tău acest moment

Pentru ca

acest moment nu se afla în cap.

sâmbătă

***

Astăzi nu sunt un delfin, un cangur în marsupiul mamei. Nici măcar o balenă albastra. Astăzi sunt un crocodil care își odihnește capul pe umărul tatălui.

joi

A fost o data un om care visa la un

motocultor.

Legile lui D.M.

Dacă cumva îți iese în cale o pisică neagra sau alba, sau orice culoare, cu degetul arătător ii atingi ușor capul. Astfel pisica își vede liniștită de treaba și tu.

OM-ul

este împins de jos în sus cu o forță egala

cu greutatea

SUFLET-ului dezlocuit.

marți

Va rugam sa va puneți gândurile

pe banda rulanta!

_+_+_+_

luni

Închis (pt. inventar)

AMR :

1 motocicleta 2 inele 5 săptămâni 2 nopți 1 mama 1 tata 0 bunici 5 pisici 10 găini 11 frați 25 nepoți 3/4 viata 1 mild spermatozoizi, 7959 orgasme 232 regine 1 camion, 1 balcon, 1 prieten 57 de apusuri 57 de bujori 57 de Vămi 57 de Mai 57 de brazi 57 de Sori și 1 Iubire.

Adaugă aici o stare

dispare după alte 24 de [po]stări.

**fuck

sâmbătă

Publicitate

Anticamera D+

A se consuma zilnic numai

în doze recomandate.

vineri

The History Maker

Într-o dimineață un om s-a trezit din somn. Și-a luat pălăria, și-a pupat nevasta care dormea, a deschis garajul, a băgat cheia în contact, a pornit motorul și a condus spre lac. Lacul era calm, soarele bland, vântul împingea ușor pluta în larg. Și când a venit seara, Omul s-a întors acasă.

letargica (de dragoste)

Nu știu ce ne leagă mai mult.

Nebuniile

pe care le-am făcut împreună

sau zilele

în care nu se întâmplă nimic.

***

miercuri

No, acum ce sa zic, asta e mersul vieții.

Trebuie sa trecem prin viață

Și moarte.

Dar între timp, ne putem face puțin

de cap?

joi

Review

În viata am făcut ce am vrut. E adevărat ca am avut îndoieli. Atunci mi-am ascultat inima și m-am ghidat mereu după intuiție. Nu am dat niciodată greș.

Nu am nici un regret.

Nu regret ca am muncit prea puțin. Ca am chiulit prea mult de la ore. Ca m-am bucurat de prea mult Soare. Ca am uitat sa pun ceasul sa sune. Ca nu mi-am făcut credit bancar pe 37 de ani.

Grok 4

... când îmi spuneai ca lenea nu e productiva, ca nu contribui la sistemul de pensii,

...ca nu am învățat un limbaj de programare, ca am ales sa ma întorc acasă,

... ca pierd prea mult timp liber, ca Filosofia și problema ființarii sunt perimate.

...sa îmi corectez textul. Dar uite, amprenta mea, Singularitatea e aici, în greșelile mele, fie ele și gramaticale.

marți

Iată că vă dau o poruncă nouă:

"do not touch"!

luni

Problema nu se pune dacă vom găsi răspunsul, ci dacă vom mai avea întrebări.

De dragoste.

42 de grade.

Și nu mai știu unde începe și unde se termina granița dintre mine și tine, iubire.

joi

Azi e bine pentru ca azi nu se întâmplă

nimic.

Paradisul pierdut

Porumbei leșinați se scalda
în fântânile Piațetei
Eu, scanez brățări la întrare în cetate
E festivalul frunzelor

E mare sărbătoare și multimi
din toate națiile
Cu steaguri și cu interpreți

ne calcă pragul
Luna în care m-am născut

pe timpul celui de al doilea Soare
e acum de nerecunoscut
Se vand pipe din lemn dulce, toți
Vor un chilipir
Tiribombe în soare și porumb fiert
Imnul Național
In difuzoare, dansuri tradiționale
Și bineînțeles
Era sa uit, un tur privat în jurul
Bătrânului Baobab

in crengile lui dormeam...

Oamenii își pun dorințe, îndrăgostiții
Își jura credință
Iar alții se prind în hora și dansează.
E nebunie, frate!

Rămâi acolo unde ești pe Marte

Pamântul,

se vede ca un foc din departare.

luni

Da că nt. pt.

Da ca te ve i în dr ag o st i
de mi ne sa st ii ca nu su nt. Eu

da ca it i v-o i sc ri e sa șt ii
ca nu su nt. Eu

da ca it i v-o i ca n ta sa stii

ca nu e vo ce a me a

ma po ți la sa fa ra cu va nt.

ca la fa za n

in tr un fi n al do ar un ve rs
su nt. un pr om pt.

sâmbătă

La Giovinezza

Mereu am fost fascinat de mecanici. Meseriași care le știu pe toate. Dar cel mai mult m-au fascinat în service-ul lor, femeile din calendar. Un fel de Icoane făcătoare de minuni. Cu mâinile negre de vaselina, vor întoarce pagina la finalul lunii.

O apariție blonda, ca Buna Vestire. Sau poate o brunetă cu ochii verzi și sâni perfecți. Ma duce cu gândul La Govinezza, de Paolo Sorrentino, la acei bătrâni care priveau la Grande Belezza în băile romane, lipsiți de tensiuni sexuale.

Tot cea ceea ce ma bulversează se află într-un calendar pentru mecanici auto. Oare numai noi cei situați în afara ei, suntem bântuiti de ea? Frumusețea asta care ne va mântui, poate, de pacate. Care ne va salva și care ne va chema înapoi la ea.

Căci cea mai mare provocare nu este să o deții, ci sa o intelegi. Și dacă totuși nu o intelegi, măcar sa o admiri. Și astfel fascinat, vei trai extazul comuniunii, minunea unei apariții eterne, într-un scurt moment din calendar.

joi

GenZ

Am blog, ca un barbat adevărat
cu suflet de arhiva .zip
Amintirile-s ca niște shot-uri
luate cu puțină sare.
Te scroll-uiesc din când în când,
dar nu prea des
doar cât să-ți dau un heart
sau un facepalm, oricum,
nu însemna nimic.
Dar știi ce? E ok să nu fim
conectati,
pentru că viața nu e un feed
cu highlights,
e doar un mix messy de reels,
memories, și buffering.
De ce sa mai cauți sensul vieții
dacă ai semnal la telefon?
Când te invit la un suc,
tu îmi recomanzi Nokia
cu clapeta din 2008.
Dar cel puțin, nu ți-am propus
o plimbare în Cișmigiu.
Ai fi spus ca e baby-core
vibe cu noslagie.
Și nu,
azi nu m-a supărat
nici capitalismul nici realitatea,
de care te plângi.
Nu cred în Moș craciun
asa cum nu cred
nici în casa de pensii.
O sa fim salvati toți de UBI.
Întrebarea e daca
exista viata după moarte?
Dacă nu, ia-ți un meme

si un xanax.

Te ghost-uiesc când ți-e lumea

mai draga
Gen poof, dispărut, vibe evaporat.
E ca și cum ai da skip

la toate tutorialele

despre fericire și apoi, boom
totul se rupe în pixeli.
Anunțuri cu joburi fake,
40 de ore, nimic nou,

E maratonul clasic al adultului.
Și nici măcar nu am timp
sa ma plâng,
ca vine next trend și trebuie
sa fiu fresh, cu energie
sa dau swipe, sa nu pierd
nimic.

Totul vine la pachet
ca un Happy Meal.
Ne tavalim puțin prin ironii
și real talk,
pana facem o mutare serioasa
un deep dive in Viața,
Un feeling cu glitch
care nu te reprezinta.
Când vei epuiza tot jargon-ul,

va cădea atunci și filtrul.
Va rămâne o notificare

pe care ai uitat sa o deschizi,
de la o aplicație inutilă.
Să fii vindecat azi e ca și cum
ai ieși dintr-un escape room
emotional.
Ai dat unblock la traume,
uninstall la iluzii, update la sistem.

duminică

cu o floare

nu se face primăvara

dar

cu o cruce?

Biodegradable

Numai pantofii de zmoala

Nu sunt biodegradabili

sâmbătă

Superstiții

Cineva a lăsat o pereche de pantofi noi pe tomberon

Alții au nevoie mai mare, totuși sunt aici de mai bine de 5 zile

Duc gunoiul și ma mai uit încă o data la ei. Sunt noi, și număru 41.

Când plec ma decid totuși sa ii iau, poate cineva îmi vrea binele.

Dau sa ii probez și talpa se topește ca și cum ar fi din zmoala

Păpușica râde de mine cu satisfacție. Sunt niște pantofi de mort.

O da, vecinul de la parter a murit acum mai bine de un an.

Acum ma tot gândesc la acei pantofi, dacă nu cumva moartea mi-a luat masura.

De dragoste ((transgenerationala))

Cine din generația uitată,
Nu s-a luat după morți
măcar o data?

Mergeam la brutărie sa cerem
Coca de paine
Din care sa ne facem pizza
cu de toate.
Asa a apărut în Napoli
din criza și foame
Din prea multa imaginație.
O pizza medie, nu mare.
Mi-am adus aminte azi
Când am văzut o femeie
Cu coșul de paie
Venind de la biserica
Nu aveți niște coliva?
Sfințită? Sfințită !
Ea a fost mai norocoasa
Ca de-aia a crescut atât
de frumoasă...
Morții au avut grija de ea
Și soarta a invecinato
cu cimitirul
Când părinții au abandonat-o
Iar Mama Mare,
a adoptat-o
Și aproape în fiecare săptămână
Era câte o înmormântare
și Mama Mare venea mereu, săraca,

ca un Pelican
cu cinci pungi albe de pomană.
Morții ne-au crescut
din dorința
Proscrisa de străbuni
Cu litere de ceara și lumânare,

intr-o zi de Sâmbăta sa se facă
Veșnică Pomenire.
Oricum, am aflat, mai târziu,
Când părinții noștri erau
în Italia plecați
ca pizza nu e prea sănătoasă,
așa ca
ne multumeam și cu puțin de...
Tort-de-paine.

Da, în amintirea acelor Buni
Sa facem un tort
insiropat cu căpșuni
Sa nu lipsească,
va rog, felii de mandarine
și coaja, coaja de portocale
sa fie răzuita bine.

Acum ma plimb cu
scuterul
Pe strada dinspre cimitir
Și nu mai sunt gropi
în asfalt
Și totul e asa cum am visat
Ca o sa fie. doi indieni
în centrul vechi fac poze
Trei norvegieni
vizitează mănăstirea
Orasul ca o iedera
Se înaltă
Pe zidurile bunicilor
noștri
Noi, martorii tranziției
Copiii ploii.
pe noi
La fel ca pe un pod
Vor trece alte generații
de umanoizi
Crescuți cu pizza
cu ananas si fructe de mare.

vineri

călători prin timp

E noapte.
vitrina cu bibelouri

de porțelan a

doamnei Lucreția

se zguduie
când virează tramvaiul

spre Pache Protopopescu

pe linia lui 4 (patru)
apoi spre hala Traian.
Nu va supărați,
câte stații mai sunt
pana la Sfântul Ștefan?
Mai bine te abți.
transpirat și obosit, arăți

ca un criminal (în serie)
doi copii
in ultimul vagon (sarutandu-se).

Eram noi (...)

ușile se deschid (...)
cobor .

un câmp însorit cu matci.

se pare ca (...)

încă o dată am fost aruncat,
în viață.

joi

de întoarcere acasă și de dragoste

Dacă uit
tu sa îmi aduci
Aminte
morții se îngroapă
cu mâinile
pe piept
din lipsa de spațiu.
Dacă toți am muri
ca într-o Zorba

dansând

Nu am mai avea loc
pe Pamant.
Tramvaiul asta coboară
din Sfânta Vineri
direct la tine în brațe.

E bine.

Lumea se învârte
Dar eu...

Eu iar am uitat
de câte ori te-am iubit.

Verde, atât de verde

Si ochii și fericirile și umbrele tales verzi

Happy B day !

marți

News. din Paradis...

Într-un colt din Paradis,
cu briza
Cu nisipuri fine, scrie
Accesul interzis
Cu excepția riveranilor
O pisica doarme
liniștită
Pentru mângâieri ai nevoie
de aprobare
O floare crescuta

între crăpătura zidului
si drum
Sta în plastic cu o eticheta
doar 10 lei te costa

o poza
Vântul care aduce veștile

Se aude tare în boxe
Iar apusul, apusul se vinde

la umbră

Împreună cu un cocktail
cu pai și umbreluță.

sâmbătă

De dragoste

îmi odihnesc capul
în poala ei
aud atunci catargele
tensiunea podelelor de lemn
forța vântului
si leagănul valurilor
ancorez.
un port în care ma opresc.

marți

de dragoste

Aceste versuri nu sunt pentru
frații mei
Nici pentru colegii de la Istoria Artei
Părinții nu le recunosc
Profesorii mei de limba și literatura
Nu le studiază în școli
Aceste versuri sunt numai și numai
pentru tine.

Paradisul pierdut. Un Tur Virtual.

M-am oprit

între doua buchete

De bujori

Caci m-o lovi tare

nostalgia

Când am văzut ferecate

sub zece lacăte

Pipa de lemn a bătrânilor

Și sub șapte camere

Bine păzite de

Ochiul Fratelui cel Mare

Jucăriile noastre

pe care unii le numesc

Din lipsa de imaginație

mici Zeitați

Ei nu știu nimic! Nu știu nimic

despre

numărul vitelor duse

la abator

Despre ora când se trezește

Copilul din somn.

Caci Paradisul

nu e doar un vis pierdut,

E carne și e sânge

Și doar amintirea noastră

plânge...

sâmbătă

Nostalgia. Un Tur Virtual.

Pentru o experienta unica puneți-vă ochelarii pe ochi și căștile pe urechi.
Scanați codul de la întrare.
Introduceti parola.

Aici este zidul.
Cărămizile au fost zidite
în 2085
In locul vechilor porți
ale cetății.
Accesul se făcea peste un iaz
pe un pod de nuc.
Doua gâște, una alba
una neagra păzeau întrarea
și ieșirea din cetate.
Pentru ca noi toți trăiam
pe atunci
Vârsta de aur a copilăriei .
Bunicile noastre
Se întorceau cu sortul plin
cu flori de tei
Le lăsau la uscat pe radioul vechi
Apoi le agatau de grinzi în pod
Pentru ca Bătrânii
le amestecau în pipele lor lungi
cu frunze de Baobab.
Atunci, se ridicau berzele
De pe cuib
și se învârteau pe cer
De 40 de ori și încă patru
Ca să oprească Soarele
și timpul
Caci încă nu terminasem
De secerat tot grâul.

duminică

18+

Cea mai frumoasă proprietate a unui corp rămâne căldura .

miercuri

Pamântul e Divin

Danei
Pamântul e Divin.
Și piatra e Divina.
Și divinul e Divin.
Și amiba fără creier,
are coajă Divină.
Scoicile sunt Divine
anemonele toate
cand își deschid învelișul
și o raza de Lumină,
le pătrunde, atunci

miracolul

pe care îl numim
în cel mai științific mod
cu puțină, fotosinteza,

se manifesta în noi

și în Lume.

duminică

Du-mă fericire în sus

Și izbeste-mi tristețile de zambetul ei...

Undeva în Iudeea

Ce.o făcut Imperiul

de s.o răscolit ?

Un salt ontologic în

conștiință.

vineri

Pe o banca

*
Luati loc, luați loc
De unde sunteți ?
Bucuresti? A..., Ploiești.
Eu locuiesc aici, sus
deasupra la Nicoser.
Acolo la fereastra aia deschisa
Da, unde se vinde portofele
Curele și poșete.
Bătrânul miroase a igrasie
a naftalina si mucegai.

Bună ziua, luați loc,
Ii simt parfumul dulce
Sunteți din București ?
Eu am locuit chiar aici
Deasupra la Nicoser
Da, acolo acum se vinde
Curele, poșete și... și...