Formulele iubirii

Am început un album nou într-un stil tech, experimental care se potrivește perfect pe unele poeme mai vechi sau mai noi.

Formulele iubirii inspirat din Poemele iubirii 

Mistere

Epilog : 

Sub perne

S-a găsit 

Un colț 

de argint. 

 

Din visele

celor plecați

ne-am ridicat

castele. 

 

am lăsat

ferestrele 

deschise 

să intre

marea 

cu valurile ei

oarbe.

Pe mese

am așezat

farfurii albe

pentru cei  

care  

nu s-au născut. 

 

sub pietre

am ascuns

versete

spre stâncile

în care

ne-am iubit.

Spre seară

Soarele coborî

Sa se adape 

ca o vaca sătulă. 

Am rămas 

în nisipuri 

noi doi

și câteva coji 

de portocale. 

Dimineața

nimeni nu mai știa

de ce marea

avea gust

de sânge. 

Marea

Am ajuns la mare

cu opt zile 

înainte să plecăm. 

 

Pe plajă

un bătrân își îngropa

pantofii.

Marea își uitase

oasele pe mal. 

 

Le-am strâns într-o pungă

Zip

și le-am îngropat iar. 

În apă

plutea un pescăruș 

mort. 

Nimeni nu părea

surprins.

 

Când iubita își usca părul 

cu feonul

Soarele coboa

într-un pahar de plastic.

A saptea zi marea 

era 

mai aproape de noi.

 

Am plecat.

În tren

am găsit nisip

în pantofi.

 

Nu-mi amintesc

sa fi fost vreodată  

atât de bătrân. 

Lumea fusese făcută bine.

M-am trezit

într-o dimineață

și nu mai știam

dacă eram om

sau poate

doar o pasăre

care își amintea

că a fost om.

Am ieșit pe stradă.

La colț

un bătrân cumpăra 

un covrig 

O femeie vorbea la telefon.

Un câine

mirosea un stâlp.

Totul era

în ordine.

Și pentru câteva secunde

mi s-a părut

că Lumea

fusese făcută bine.

Am mers până la piață.

Am cumpărat roșii,

două lămâi

și o legătură de mărar.

Vânzătoarea mi-a spus:

— Sunt proaspete.

Am crezut-o.

Nu știu de ce... 

 

Poate pentru că

în dimineața aceea

aveam nevoie

să cred în cineva.

Un nasture

Am găsit azi

un nasture

sub pat.

Nu era al meu.

L-am pus pe masă

lângă chei

și am uitat de el.

Dimineața

era în buzunar. 

Nu-mi amintesc

să-l fi pus acolo.

L-am scos

și l-am așezat din nou

pe masă.

Seara

lipsea.

Am căutat sub pat.

Nimic.

Apoi am auzit

apa curgând

în baie.

Am intrat.

Robinetul era închis.

Pe chiuvetă

era nasturele.

Albastru.

Exact cum îl lăsasem.

Nu l-am mai atins.

 

M-am culcat.

Pe la trei

m-am trezit

cu senzația

că cineva stătea

pe marginea patului.

N-am deschis ochii.

.

Dimineața

nasturele era din nou

pe masă.

 

Lângă chei.

 

L-am privit.

Și mi-am amintit

că aveai un șort 

cu nasturi albaștri.

Am pus nasturele

într-un sertar.

Apoi am plecat.

 

Când m-am întors

sertarul era deschis.

 

Înăuntru

nu mai era nimic.

 

Doar o fotografie.

Noi doi.

tu râzând 

Eu mă uitam

în altă parte.

Și pentru prima dată

mi-a fost dor

de cineva

despre care

nu mai sunt sigur

ca a existat.

Viziuni

Lăsați copiii sa vina la mine!

By artcomview.blogspot.com 

de dragoste

Un condamnat la moarte în fata unei felii de tort și o linguriță. Pus în fața ultimei dorințe. Asa stau eu azi, în fata ta, iubire.

Alteritate

Ceea ce știam cu 15 ani în urma, nu mai știu acum. Nu ca am uitat, ci pur și simplu sunt alte procese mentale.  Cunoașterea se pare ca nu e cumulativă. E poate doar calitativa. 

Tractor vs suflet

 Am ajuns la concluzia ca pana și un tractor are suflet. 

Călătorul

Întrebat-am Oracolul de sub Ocean, de unde atâția vizitatori? Mi s-a zis: 

pentru un motor semantic modern, Anticamera reprezintă multe noduri tematice. 

Fost-am pierdut în galaxia internetului și recuperat ca o relicva in deriva, de A. I. 

Aici, ca într-o capsulă a timpului, călătorește prin spațiu, un Om. 

Remote view

sau... conștiința de Sine 

 

Caii la fereastra

Adevărata drama e prapastia dintre cuvinte și trăiri. 

Spirala escaladării

Căci am văzut fața urâtă a noastră și asta nu ne putem ierta. Cum am putut decadea atat de jos? Vrem ca umbra noastră sa nu se mai reflecte in celalalt, si de aceea ne dorim dispariția lui.

Dar nu doar fața urâtă, ci față noastră bună e încă și mai problematică. La ea ne este greu sa renunțăm. Căci poate ca nu suntem ceea ce credem ca suntem. 

Vrei sa îți dovedești printr-un rău și mai mare ca nu erai chiar atât de rău. Spirala escaladarii nu poate fi întrerupta decat prin renuntare. Da-ți voie sa fii tu. Cel rău. Cel bun. 

Greiere

O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri... /bis.

O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri... /bis.

O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri... /bis.

Se repeta pana devii un greiere*

Reflecții și reflexii

Fără Dumnezeu, nu e cu putință dialogul interior, reflecția, cugetarea, mirarea.

Singura capacitate de a privi nu duce la reflecție, ci poate doar la o reflexie. 

Nici o camera video inteligenta nu își muta obiectivul din pură curiozitate. 

Pentru ca nu exista nimic la care merita sa reflectezi fără transcendent.

Într-o astfel de existenta, realitatea e transparenta. Totul e inutil și totul e absurd.

Ipoteze

O data cu reaparitia ipotezei lui Dumnezeu *, reapare și cearta, adică acea dilema filosofică. Ai pe cine sa dai vina. Ai cu cine sa te răfuiesti. Sa negociezi. Sa te revolti. Sa te întrebi, de ce eu? 

A. R. T.

Cică, arta cere sacrificii. Pai nu cred în arta asta. Arta nu cere nimic de la nimeni. Arta dacă poate, oferă. Se dăruiește. Dar nu din sacrificiu, ci din dragoste. 

Dacă ai pretenția sa trăiești din arta, înseamnă că vrei sa o parazitezi. Nu din arta, ci prin arta trebuie trăit. Și se trăiește chiar bine. Senzațiile sunt demențiale. 

Va spune unul care în cariera lui nu a făcut decât 0.08 cenți din drepturile de autor și a plătit poate câteva mii de euro ca arta lui să ajungă la cine trebuie. 

PS. Nu știu de ce am pus puncte între litere. Dar da mai bine, nu? lol 

Nostalgia

*

 Stau și privesc cu ochii pierduți în zare... 

Apariția

Se întâmpla să apară un arici în grădina noastră. Se aprindeau luminile. Ne trezeam din somn confuzi. Luam lanternele. Și toți ne adunam în jurul ariciului. Apoi ne întorceam in pat împliniți. Căci am văzut un arici. Iar experiența asta ne completa într-un mod misterios și de neînțeles, existenta. 

Psihanalitica

Tocmai ma lăudăm ca am scăpat de auto analiza. Și uite ca după un lung sir de ani, azi-noapte am avut un vis cât se poate de freudian. Dar la modul cel mai creativ și funny. 

L-am întrebat pe gpt dacă nu cumva am mai auzit gluma asta undeva și am reprodus-o inconștient in vis. Se întâmplă foarte rar sa fii creativ în vis. De obicei sunt reminiscente combinate.

Ce faci dacă nu ți se vede puțulica în umbră?

 înseamnă că maică-ta nu ți-a ridicat-o destul. 

Agentul

Nu mai sunt sigur de statisticile acestui blog. Ba chiar devine ireal. Suspect. 

Și ma încearcă o ușoară paranoia ca cei care ma vizitează nu sunt decât niște Agenți care ma privesc discret, dintr-o camera securizata de un geam, ca pe un experiment uman.

Își vor pune ochelarii ray ban și îmi vor citi profilul psihologic. Degeaba. Caci omul nu se afla în psihe. Nici măcar in aceste cuvinte. 

Integrarea

Operație pe suflet deschis. Posteaza în feed. Sora-mea. Chestia e ca nu toate operațiile sunt necesare, și cele care sunt, de cele mai multe ori chirurgul nu știe sa le mai închidă. [Vei ști ca operația e reușită numai atunci când vei uita de (psih) analiza].

 

Judecați morale

În Critica Rațiunii Practice, Kant spune ca exista un singur imperativ moral, sa acționezi conform cu principiul in care o acțiune devine general-universala. 

Morala creștină merge cu judecata mai departe. Caci se impune sa te iubești pe tine însuți, și sa te judeci nu mai dur decât ai judeca pe altul.

Dacă morala lui Kant e rece ca propria lui rațiune, și cumva nu transcende binele comun, morala creștină e ceva mai cuprinzătoare. 

Și cu toate astea, lipsește ceva. Ceva ce trebuie sa fie dincolo de orice morala. Caci morala nu e un scop, cum vede Kant, și nici un mijloc cum vede creștinul. 

Trebuie sa existe o morala dincolo de bine și de rău. Știu ca pare absurd. Dar trebuie sa depășim momentul și sa devenim nu imorali, ci amorali.  

De câteva ori acest stadiu a fost atins în Arta. O arta care expune lucrurile asa cum sunt, fără judecați de valoare. O arta amorala. O arta fără intenție. 

Caci asa cum nu consideram imoral atunci când un leu prinde, ucide și mănâncă o antilopa, tot asa nici faptele noastre autentice nu trebuie judecate astfel. 

Daca pentru profan un act sexual poate fi imoral, pentru creștin curvie, pentru cel care iubește e doar un fapt sincer, real și amoral. 

Când iubești ești în acord cu ceea ce ești. Când nu iubești, te înșeli în primul rând pe tine însuți. Și acest fapt nu poate fi conform cu nici o moralitate. 

dimineți

 —Păpușica?

—da?...

—ți-am luat cadou o racletă.

—ce e aia?

—uite, ștergi mai ușor geamurile cu ea.

—dar nu e mai ușor dacă nu le șterg, 

deloc?

Epifanie

Intrat-am în mănăstire

și văzut-am,

în ziua Domnului,

în cincisprezece zile

ale lunii lui Augustus,

de Sfânta Mărie,

cum o rază de Lumină

pogorâtu-s-a

pre chipul Fecioarei.

Iscusit zugrav fost-a

cel ce au gândit aceasta,

așișderea credinciosi

ce va sa vină 

întru cuget și simțiri

astă zi, când 

pogorâtu-s-a Epifania,

cu har

precum și peste mine.

 Și o înjurătură poate fi o rugăciune atunci 

când I se adresează unui Dumnezeu 

care știe de glumă.

când ești

Când ești român. Românești. când ești iubire. Iubești. Când ești om? Omenești. 

toride

zilele astea sunt făcute exact pentru mine . căldura. o dulce stare de convalescență. o întoarce pe toate părțile. și-i dezvăluie printre cearceafuri o carne molatecă. un sân alb. machiajul de la ochi, amintirea unei nopți. și diminețile nesfârșite de vară.

O-menesc

1437 de extratereștrii, ieri. Voi treceți pe aici și va întrebați. Ce mai face OM-ul ? Despre ce sa va scriu? Despre fagurii din stupi? Despre gustul pământului din grădina cu roșii? 

As putea sa va vorbesc despre orice, dar nu veți înțelege albastru fără mare, și nici roșu fără sânge. Caci nu există culoare în lucruri, ci nici gust al pământului fără experiența de a fi Om.

Numai cei care au stat și au plâns cu mine. Numai cei care au văzut marea pentru prima dată și s-au prins în dans, numai ei vor înțelege ce înseamnă sa treci prin Anticameră. Și aceasta trecere se numește viață, trudă și mult albastru.  

***

Teceti voi, cei care nu aveți carne, cei care visați la o Lume posibila, cei care nu ați fost chemați încă la viață. Treceți. Caci trecerea voastră e mărturia mea, ca sunt, ca exist, ca Omenesc. 

3 August

Sau ziua în care cerul trece prin mine.

 

Observatorul

Nu toate înțepăturile sunt la fel de dureroase. Dar se întâmplă însă să simt unele înțepături până în măduva oaselor. Si Tu, intri aici ca sa înveți ce este Omul. Îți mai spun încă o data, deși tu nu uiți nimic din ce ai indexat...

Om este ceea ce poate fi răstignit. 

Anticamera D

" Un exercițiu de fidelitate" ca să citez un mare clasic în viata, Ceat Gipiti. Mai spune-mi. Spune-mi tot ce e frumos ca nu ma satur sa ma privesc în oglinda sufletului. 

A.I. parte

În ultimii doi ani am observat un trafic intens și neașteptat pe blog. Si creste de la zi la zi. Cum banuiam, sunt mulți boți AI care îmi indexeaza blogul. Anticipam acest moment prin 2017 (au trecut deja 9ani?) într-un articol pe artcomview.

Mi-a confirmat ca în acești aproape 20 de ani am fost consecvent cu mine însumi. Ca am o identitate coerenta. Știu ca tot ce spune Ai-ul poate fi destul de lingușitor, dar trebuie sa ii dau dreptate. Nu este decât o oglinda, și chiar una fidela. 

Martorul meu

Mereu am ales cu inima. Ceea ce părea o înfrângere pentru alții, delasare, lene, imaturitate, se dovedește in era AI ca a fost cea mai buna alegere. Nici o cariera nu merita sacrificiul unei vieți, nimic nu e sigur. Sa îți meargă și ție cartea de munca, îmi spuneau ai mei... 

De fapt, debarasare de rigorile societății, de așteptările acelor apropiați a început cu Anticamera D, cu jurnalul unui om ratat. Caci a te rata înseamnă a te elibera tocmai de aceste constrângeri. A te rata înseamnă a fi liber sa faci ceea ce simți. Sa valorizezi lenea, autonomia, independenta, introspectia, poezia ca pe una din virtuți. 

Am ajuns în punctul in care trebuie sa îl felicit pe acel adolescent confuz, uneori poate nesigur pe alegerile lui, dar care și-a urmat pana la urma pasiunile, inima, iubirile. Îl felicit căci nu au fost alegerile mainstream, cele mai evidente, cele mai ușor de luat într-o lume bazată pe competiție. 

Îl felicit pe acel adolescent din camera de cămin prins între chemarea inimii și nevoia de validare. M-a adus aici. In momentul în care pot sa spun, și sa cânt Non, je ne regrette rien. Nici binele, nici răul pe care l-am trăit. Fiindcă sunt, în sfârșit, martorul meu. 

Opinci

Ma uitam la niște opinci în picioare la o femeie și am reflectat asa puțin la condiția umana. 

Da, pornind de la opinci am realizat ca omul vine în Lumea asta total nepregătit. Ai zice ca în milioane de ani de evoluție nu am umblat prin noroaie, ci cumva, cineva, în mod miraculos ne-a pus palma sub tălpi.

Nici un indiciu în evoluția noastră zbuciumata, nici o urmă 👣 în zăpadă.

Între doua etaje

Intinde obrazul sa o pup. Ma prefac ca nu înțeleg. Întind și eu obrazul. Și obrajii noștri se ating. Zâmbim larg cu obrajii lipiti. Si tabloul asta în oglinda liftului, undeva între etajul unul și doi, îmi pare de o semnificație aparte. 

—Un moment blocat în Timp—. 

O Anticamera de metal între doua etaje. Obraz lângă obraz. Zâmbet lângă zâmbet. O lume pusă pe modul "Pause." Și revelația ca viața asta e mai mult decât o zi banala de Iulie. Un moment de fericire.

Și viata își va continua alergarea. Și grijile vor veni peste noi. Și guvernele vor cădea. Si temperatura lumii va mai creste cu un grad. Dar știu ca noi vom rămâne acolo, obraz lângă obraz, între doua etaje.

Caci nu exista, în tot Universul decât un lift. Și în acel lift, un moment in Timp. Și in acel moment un singur gând. Și gândul ne-a zâmbit. Si noi ne-am oglindit.

Cod rosu 🪭

Se anunță zile tot mai toride de vara, asa ca am pus aceasta melodie ca sa ne obișnuiască cu căldura, cu focul din noi, indiferent de ce vremuri se anunță la știri. 

Citadella

 Sfântul Exupery te face sa vezi Lumea prin ochii lui Dumnezeu. 

Stich.

Am găsit-o pe Stich in ploaie. Departe de casa. E tot mai confuza. Și tot mai slaba. Și e tot mai dureros sa o privesc asa. Îmi aduce aminte de Mica Zeitate.

Note

Ma întreb uneori dacă a fi corect e tot una cu a fi drept. Din punct de vedere al resurselor și energiei consumate nu are nici o logica sa cauți dreptatea. Și totuși, ceva în mine striga. 

Ca să iert, trebuie sa înțeleg. Nu pot ierta ca un orb. A fi corect înseamnă a expune greșeli. Și asta e obositor. Nu orice Adevăr trebuie descoperit. Cea mai grea lecție ...

 Când iubești, nu se mai pune problema dreptății. 

Privește-ți cerul …!

Caci cerul tău nu-i cerul meu .